| 1.
|
DANTEL'A, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. - Din fr. denteler.Sursă
: DEX'98
( 9063)
- ionel_bufu |
| |
| 2.
|
DANT'ELĂ, dantele, s.f. Împletitură fină si usoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subţiri de aţă, de mătase sau de fibre sintetice si folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. - Din fr. dentelle.Sursă
: DEX'98
( 9066)
- ionel_bufu |
| |
| 3.
|
DANT'ELĂ s. (reg.) bagatelă, cârligei (pl.), horbotă, spiţură, (Transilv.) cipcă, spiţ, (prin Ban. si Transilv.) slingherai, (înv.) reţea. (Rochie cu ~.)
Sursă
: Sinonime
(180329)
- siveco |
| |
| 4.
|
dantel'a vb., ind. prez. 1 sg. dantel'ez, 3 sg. si pl. dantele'ază
Sursă
: DOR
(237600)
- siveco |
| |
| 5.
|
dant'elă s. f., g.-d. art. dant'elei; pl. dant'ele
Sursă
: DOR
(237602)
- siveco |
| |
| 6.
|
DANT'EL//Ă ~e f. 1) Împletitură sau ţesă-tură subţire cu desene ajurate, folosită pentru garnisirea obiectelor de îmbrăcăminte, mai ales femeiască; horbotă. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături sau împletituri. /<fr. dentelle
Sursă
: NODEX
(330662)
- siveco |
| |
| 7.
|
A DANTEL//'A ~'ez tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, feţe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler
Sursă
: NODEX
(330661)
- siveco |
| |
|
|